Treceți la conținutul principal

„Fiul risipitor”

Fiul risipitor - Radu Tudoran. Sincer, nu cred că m-aș fi apucat prea curând de această carte dacă nu aș fi participat la un proiect intitulat A Blind Date with a Book, unde am ales-o dintre multe altele, sau poate că ea m-a ales... nu avem de unde ști :).

La început nu știam ce să cred despre ea, autorul îmi era cunoscut, dar doar atât. Totuși, m-a făcut curioasă, odată ce altcineva a dat-o pentru că i-a fost dragă. Am citit biografia, prefața... totul bine. Pe urmă am intrat în acțiune, unde a început captivitatea mea.

În Fiul risipitor este vorba de Eva, o fetiță băiețoasă ce se îndrăgostește de un străin venit în vizită la unchiul său. Cu timpul, se maturizează și ajunge foarte frumoasă. Într-o vară, venită acasă în vacanță, se întâlnește cu acest necunoscut și astfel începe povestea.

Nu voi descrie cu lux de amănunt, deoarece cartea este complexă. Atât voi spune: diferența dintre ei, cam mărișoară, îl face pe el să nu o privească așa cum dorește ea (cel puțin din punctul meu de vedere); Eva pleacă de acasă cu acest individ a cărui identitate nu o va afla niciodată, iar de aici începe titlul să se facă înțeles: „misteriosul” îi va oferi tot ce are și când rămâne fără bani, pleacă subit, fără ca Eva să poată face ceva. Exact ca un fiu risipitor al Bibliei, doar că revenirea lui și fuga se vor repeta de câteva ori, fiind acceptat de fiecare dată.

Nu vă dezvălui mai mult, însă trebuie să mărturisesc faptul că a început să-mi placă din ce în ce mai mult stilul autorilor români, chiar dacă unii nu vor fi pe aceeași lungime de undă ca și mine, probabil din cauza descrierilor „prea lungi”. Nu sunt exagerate și au atâta frumusețe încât nu fac altceva decât să-ți ajute imaginația să zboare.

Recomand cu multă căldură, și nu numai această carte, ci multe altele scrise de Tudoran și alți autori români, ale căror opere se pot găsi în Colecția BPT!

Bisous

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Un oraș nou, o nouă poveste

După cum am mai spus, acum sunt studentă în anul I la Facultatea de Farmacie, în Iași. Eu provin dintr-un oraș mult mai mic, mai liniștit și pot afirma faptul că se simte cu adevărat diferența, atât din punctul de vedere al vitalității, cât și al arhitecturii, al părții statice.

E clar, fiind oraș universitar, sunt mulți studenți, se simte o altă viață, dar, de asemenea, se simte și istoria locului, mult mai însemnată și cu o amprentă mult mai evidentă asupra prezentului. M-au impresionat foarte tare clădirile vechi peste care am dat, clădiri ce nu au activat ca sediu al unor instituții importante, ci pur și simplu ca locuințe ale unor familii mai înstărite. Așadar, voi atașa în continuare câteva fotografii pe care le-am realizat în trecere, cu locuri mai puțin cunoscute, dar la fel de impresionante.







Bisous

„Tatăl celuilalt copil”

Tatăl celuilalt copil, o carte pe care o recomand oricui, de la adolescenți, tineri, până la părinți aflați la început de drum și bunici. Este deosebită, nu pot descrie cât de mult mi-am regăsit în ea ori copilăria mea, ori situații cunoscute de către mine ale altor copii. Stilul compozistic, ușor, relaxant, lărgește sfera cititorilor și tinde de la beletristic înspre psihologic, neîndepărtându-se totuși de cel dintâi.

Când am citit-o, primul lucru care mi-a venit în minte a fost că ar trebui recomandată tuturor părinților, căci prezintă modul cum ar trebui arătată afecțiunea lor copiilor, cum mai important este să le arăți celor mici dragostea ce le-o porți decât faptul că muncești pentru a le pregăti un viitor prosper. La vârsta lor, copiii nu au nevoie de condiție materială, mai important este să vadă că sunt iubiți și că cineva are încredere în ei, îi susține moral, nu neapărat financiar.

Mai mult decât atât, ce m-a surprins în carte foarte mult a fost perspicacitatea pe care o au…

Maturitatea - punct de plecare

În această vară mi s-au întâmplat foarte multe lucruri și am trecut, de asemenea, prin multe. Cei mai mari decât mine vor spune, probabil, că toate sunt un fleac și că facultatea, viața abia acum încep, aducând cu ele neprevăzutul, poate nedoritul. În acest moment le dau dreptate, însă atunci, când acestea reprezentau prezentul, eu le trăiam ca atare, conștientizam cât de mult m-am pregătit și cât de mult am așteptat, deși poate aș fi preferat să se mai amâne, totuși să nu se întâmple încă.

Așadar, să pornim cu începutul. Încă de când am intrat la liceu mi-am stabilit ca țel să intru la Farmacie. Prin mintea mea ocupa un loc și Medicina, dar am analizat toate argumentele pro și contra și m-am oprit asupra celei dintâi. Profilul ales de către mine a fost cel corespunzător drumului pe care pornisem, chiar dacă atunci când lumea mă întreba ce studiez, feedback-ul nu era cel mai bun. Dar nu-i nimic, noi să fim mulțumiți, nu-i așa? :) (Pot spune că la fel mi se întâmplă și acum, cu faculta…