Când am citit-o, primul lucru care mi-a venit în minte a fost că ar trebui recomandată tuturor părinților, căci prezintă modul cum ar trebui arătată afecțiunea lor copiilor, cum mai important este să le arăți celor mici dragostea ce le-o porți decât faptul că muncești pentru a le pregăti un viitor prosper. La vârsta lor, copiii nu au nevoie de condiție materială, mai important este să vadă că sunt iubiți și că cineva are încredere în ei, îi susține moral, nu neapărat financiar.
Mai mult decât atât, ce m-a surprins în carte foarte mult a fost perspicacitatea pe care o au copiii, istețimea, inteligența!! Noi nu ne dăm seama acum, poate am uitat cum ne comportam în primii ani de viață, însă atunci mintea și ochii noștri surprind toate detaliile din jur, iar unele greșeli pe care le fac părinții pot avea efecte drastice, fără rezolvare, în caracterul lor.
În volum este vorba despre un băiat ce are vârsta de patru ani și încă nu vorbește, dar nu pentru că nu ar putea, ci pentru că nu vrea. Cei din jur îl desconsideră, nu cred în forțele lui, așa că el de ce ar face-o? Tatăl lui ține foarte mult la imaginea proprie și arată chiar și de față cu el rușinea de care are parte din cauza „bolii lui mintale”. Astfel, cei doi ajung să fie aproape dușmani, tatăl ajungând să fie numit tatăl lui Arash, adică al fiului său mai mare. La un moment dat, vizita bunicii va aduce o schimbare drastică în destinul familiei. Rămâne ca voi să vedeți ce și cum, și credeți-mă, tactica la care apelează bunica mi-a pus multe semne de întrebare și mi-a atras atenția asupra modului nostru de a acționa cu tact, din suflet, și nu mecanic.
De trei ori lectura acestei cărți mi-a furat involuntar niște lacrimi, lucru ce dovedește puternicul impact emoțional ce îl oferă copilului din noi, ce a trăit o copilărie mai mult sau mai puțin frumoasă. Citiți cartea, vă provoc!
Bisous
Comentarii
Trimiteți un comentariu